ECCE HOMOMonodramă (II)Ecce homo... Cine mai sunt eu? De multe ori m-am rătăcit. De multe ori m-am rătutit. M-am regăsit. După Revoluţie

Lucia Negoiţă şi poezia grav ironică a cotidianuluiLucia Negoiţă este o poetă exigentă cu ea însăşi, debutând editorial în 1973 şi publicând

Împărăţia tiparuluiGândirea politică diferă de cea militant-activistă ca geometria de croitorie. Casele de modă Pitagora şi Euclid au dat liniile, măsurile, ritmurile

cu hristos în alimentarăhristos, în alimentară, cotrobăie lihnit printre rafturi;vânzătoarea-l pune la punct cu o privire bărbătoasă;gogoşari, o conservă de peşte, pâinea

Nu mă aşteaptă nimeniO, cum umblam singuratic,singuratic.Acasă, dragostea nu mămai aştepta.Umblam prin cârciumi,dăruind o revistă cu ungrupaj de versuripe o sticlă de

Măştile (sau, poate, măscările?) romancierului realist-socialistDin arhivele PCR aflăm multe si mărunte. Apoi profitam hipertextualmente de respectivele, preacinstitele, aflături. În ce mod?

Jean Dumitraşcu – între „Viaţă şi semn” (II)Pe la sfârşitul verii anului 1989, Jean primeşte o permisie de la armată şi  merge

Pădureancă (XII)Tată, nu mai bate caii, nu mai bate caii, tată!Nechezatul lor mă taie, fulgerând ca o rindea.Doar în coama lor crescută

O absenţă notabilăDin portofoliul bogat al comparaţiei la care incită paradigma socratică, cartea lui Octavian Paler (Mitologii subiective) marchează o absenţă: Iov.

Am mai experimentat un necaz. Dezvăluirea DiavoluluiNu am ieşit de exact o săptămână din casă, nici măcar să cumpăr o pâine –