Gândirea politică diferă de cea militant-activistă ca geometria de croitorie. Casele de modă Pitagora şi Euclid au dat liniile, măsurile, ritmurile şi proporţiile organizatorice a două milenii. Logic, etic şi estetic.  Divizând pentru a stăpâni metodic realitatea – divide et impera – sistematizând-o, nicidecum fărămiţând-o, împilând-o. Nu Platon a imaginat tiparele puterii de a cunoaşte, ci, odată figurate, le-a tăiat şi cusut. Pe tivurile ireductibilităţii: noncontradictorialitatea, nederivabilitatea şi autosuficienţa – acestea fiind criteriile evidenţialităţii axiomatice, zis-a Aristotel, nicidecum, definibile numai post-sistemic, binele, adevărul şi frumosul. Definiţiile lumii nu mai apelează la contrarietate, (binele prin rău, adevărul prin fals şi frumosul prin urât), ci, intrinsec, prin ireductibilitatea generic-sistemică logic-etic-estetic. Altfel de bine, altfel de adevăr, altfel de frumos – altfel de cunoaştere şi, deci, de putere – altfel de politică! Atemporal şi ne-auto-regenerabil, sistemul în care este adevărat, bun şi frumos numai ceea ce corespunde criteriilor sistemiste ale ireductibilităţii pure, ori perfectibilitatea fiinţei umane,  contradictorie, combinativă şi insuficientă sieşi, ori pe sine în criză.
  Câte cetăţi, regate şi imperii nu s-au prăvălit!
Năucitoare, inculparea creştină a comunismului! Para-sistemic, sesizând neumanismul raţionalismului, în loc să intuiască înc-o ireductibilitate, croitorii umanismului creştin adăugară binelui, adevărului şi frumosului ceea ce au socotit c-ar umaniza moda sistemului – dragostea – ignorând că, dacă numărul ireductibilităţilor îl stabileşte pe cel al ireductibilelor, (valorilor) componente, forţarea criteriului pune în criză hibridul altoit. Substituind lupta şi ura de clasă iubirii creştine, comunismul a accelerat degradarea şi aşa vulnerabilului para-sistem creştin-umanist încropit – nu recroi lumea  nici măcar ateist, ci şleampăt, satanic.
Dacă n-ar fi  însăilată pe tiparul dispreţului faţă de „măsura tuturor lucrurilor”, cusătura profitului consumist înmodată ar înveştmânta trans-sistemic cea de a patra ireductibilitate – cea a auto-croirii. Viabilă, însă, dacă n-ar poci artistic-anarhist-antisistemic logica, estetica, etica. Cum nu creştinismul e la temelia comunismului, epuizator nu numai de valori ci şi de resurse, consumismul abia-şi mai trage sufletul din moda celui de pe urmă.
Nici suveranilor Pitagora şi Euclid nu le-a putut trece prin minte cum poate cineva  să se-mbrace în gândirea goală.