Din arhivele PCR aflăm multe si mărunte. Apoi profitam hipertextualmente de respectivele, preacinstitele, aflături. În ce mod? Glosându-le judicios, adicătelea trăgând spuza pe turta interesului nostru exegetic de moment. Aşa cum procedează bunăoară Dan Culcer cu documentele etalate în Asymetria, electronicul său organ, iar noi în textula subsecventă, de dumnealui, prin ricoşeu, inspirată, referitoarea, ea, la una din măştile romancierului realist-socialist V.Em. Galan, manualizatul obsedantelor decenii staleniniene, genitorele capodopului Bărăgan, rivalul lui Alecu Ivan Ghilia, al lui Istvan Horvath ori al junului Marin Preda, maeştri greu depăşibili ai prozasticii colhoziene.
 Împărţind un compartiment de tren cu Sebastian Rusan, mitropolitrul Moldovei de atunci, se dă drept inginer pravoslavnic, îl trage abilmente de limbă până ce interlocutorul îşi formulează părerile despre lume şi viaţă, puis il lui fout une dénonciation en bonne et du forme sur le cul, rapportant donc par écrit a qui de droit les vers qu’il vient de lui tirer du nez.
 Căci iată despre ce poliloghiseşte acribios, ba şi răutăcios, antisemitizant, mnealui, gazetarul de la Scânteia, artistul jdanovian, politrucul gheorghiu-dejian, «inginerul sufletului valahicos»: