POEM
CezarŞi noapte, noapte după noaptee visul tot o-mpărăţie!Cum, Cezare, să-ţi spun eu Ţiedecât: iubite Împărate!Cu osemintele-ţi prea strâmbepentru-o nedreaptă veşnicieeu te visez
CezarŞi noapte, noapte după noaptee visul tot o-mpărăţie!Cum, Cezare, să-ţi spun eu Ţiedecât: iubite Împărate!Cu osemintele-ţi prea strâmbepentru-o nedreaptă veşnicieeu te visez
MAI BINE SĂ FII BOLNAVA murit tata.Se evaporase neputincios, zvârcolindu-se de colo-colo ca o picătură de apă aruncată pe o tablă încinsă.Mie
Calea Taborului, spre SineExistă două feluri de poeţi: unii care au găsit şi alţii care caută (şi care nu vor găsi niciodată,
GoguTârcănoaia a urcat gâfâind cam jumătate din uliţă. De acolo, cu ultimele puteri, trase un chiot ascuţit, mai ceva ca atunci când
RaiPreaplinul dragoste mă împingetot mai adânc în sângede parcă n-aş fi fost locuit cândva de zei.O, rai al meu pământesc,poartă a iadului
CrepusculCineva, sacadat, parcă tăia lemne în depărtare. Felcerul se ridică anevoie de pe scăunelul şubred, lăsă cartea la doi centimetri de lampă
Charles CrosRENDEZ-VOUSIubita mea e moartăŞi iată cum o poartăPe umeri, ca-ntr-un vis...De-atlaz, condurii i-s.Cu pleoapele pe ochi, e-nDominicală rochie,-nSicriu deschis sub cer,
FENOMENUL PITEŞTIDacă înţelegem trecutul ca element (ingredient) al identităţii culturale şi dacă stratul memoriei colective intervine în definirea conştiinţei de sine a
Martin & HannahAşa se poate intitula un film cu un scenariu redactat după scrisorile păstrate şi publicate sub semnăturile a doi dintre
Glorioşii ani ai ratăriiÎnsemnări despre boema piteşteană a anilor ’70-’89 (III)Fluturele de ivoriu (urmare din numărul trecut)Anul 1971 nu cred că am