Charles Cros
RENDEZ-VOUS

Iubita mea e moartă
Şi iată cum o poartă
Pe umeri, ca-ntr-un vis…
De-atlaz, condurii i-s.

Cu pleoapele pe ochi, e-n
Dominicală rochie,-n
Sicriu deschis sub cer,
Cu toate că e ger.

Sapă-i, gropare, sapă
Mormânt unde să-ncapă
Pe lângă ea, şi ăl
Ce-o vede-acum, sub văl.

Cavoul lasă-l încă
Deschis, că,-n noaptea-adâncă,
Mi-a spus că, din cavou,
Ea iese şi, din nou,

La ea-n odaie vine
„Să dorm iar lângă tine,
Făcându-mă covrig,
Altminteri, fi’ndu-mi frig.”