PROZA
GoguTârcănoaia a urcat gâfâind cam jumătate din uliţă. De acolo, cu ultimele puteri, trase un chiot ascuţit, mai ceva ca atunci când
GoguTârcănoaia a urcat gâfâind cam jumătate din uliţă. De acolo, cu ultimele puteri, trase un chiot ascuţit, mai ceva ca atunci când
RaiPreaplinul dragoste mă împingetot mai adânc în sângede parcă n-aş fi fost locuit cândva de zei.O, rai al meu pământesc,poartă a iadului
CrepusculCineva, sacadat, parcă tăia lemne în depărtare. Felcerul se ridică anevoie de pe scăunelul şubred, lăsă cartea la doi centimetri de lampă
Charles CrosRENDEZ-VOUSIubita mea e moartăŞi iată cum o poartăPe umeri, ca-ntr-un vis...De-atlaz, condurii i-s.Cu pleoapele pe ochi, e-nDominicală rochie,-nSicriu deschis sub cer,
FENOMENUL PITEŞTIDacă înţelegem trecutul ca element (ingredient) al identităţii culturale şi dacă stratul memoriei colective intervine în definirea conştiinţei de sine a
Martin & HannahAşa se poate intitula un film cu un scenariu redactat după scrisorile păstrate şi publicate sub semnăturile a doi dintre
Glorioşii ani ai ratăriiÎnsemnări despre boema piteşteană a anilor ’70-’89 (III)Fluturele de ivoriu (urmare din numărul trecut)Anul 1971 nu cred că am
JURNAL (de cod galben)Vineri, la 5 dimineaţa, consumîndu-se tot somnul din mine, mă apuc să citesc, ca o datorie de onoare, Moartea
Motto: (Îmi scrie e-mail un poet-deputat, după ce a aflat de procesul lui N. Manolescu împotriva mea) – On 9/4/08, ambra <>
Memoria subiectivă a lectorului„…căci nimeni nu este mai tare în materie de capcanedecât cel care locuieşte în ea o viaţă întreagă.”Hannah ArendtCâţi