Moto:    Securitatea nu a existat.
          A existat doar o ţară cu prea multe lichele,
         În care cozile de topor
         Creşteau direct din copaci
 Adrian Alui Gheorghe
 
 Luna trecută făceam însemnarea de mai jos:
 Azi, 22 septembrie 2008, am o întâlnire mare, ciudată chiar! Într-un birou, la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, voi „întâlni” propriul dosar, voi afla cu ce nume să-i strig pe aceia care au găsit de cuviinţă că faptele mele şi vorbele mele trebuiau aduse la cunoştinţa altora, care vegheau Patria, liniştea şi bunul trai al celorlalţi.
 Azi voi afla de ce am fost „duşmanul” propriei mele Ţări, duşmanul meu chiar. Azi mă voi întâlni cu acela care am fost, ori care mai sunt! Dacă mai sunt!
 Mulţi se vor întreba la ce îmi foloseşte această curiozitate, vor crede că sunt resentimentar etc. Resentimentele au stat mereu departe de mine. O fac pentru că ştiu cât rău mi s-a făcut. La vremea respectivă am simţit asta şi mereu trebuia să-mi iau măsuri de precauţie. Am trăit într-un continuu exerciţiu de supravieţuire. O fac pentru că trebuie să ştiu pe cine să iert. Ce rău?, vor întreba unii, ce ai avut tu de suferit în vechiul regim, oare nu toţi am fost sub acelaşi opresor, de ce să ţi se fi pus ţie în sarcină poveri mai grele? Întrebarea lor e legitimă, chiar de bun-simţ, câtă vreme nici o faptă a mea, din trecut, nu mă divulgă a fi fost unul care a încercat să răstoarne regimul! Aşa să fi stat lucrurile?! Rămâne de văzut.