Un român cu tălpile goale pe fulger – Grigore Vieru14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009Dacă visul unora a fost ori este

Ioan Moldovan – un restaurator al derizoriuluiIoan Moldovan a debutat în 1980, la 28 de ani, cu volumul Viaţa fără nume (Editura

Un pasaj în albastruVânt nisiposdupă-amiaza mormăie şi intră-n curteo pasăre umbreşte         pătuţul copiluluiBrusc mireasma gurii-leului răstoarnă farfuriilenările casei freamătă printre buzele

«Pe măsură ce eşti tot mai tu însuţi, te îndepărtezi, cu sau fără melancolie, de „cuib”, de „clan”, de „grup”, de „generaţie”»...–

“O generaţie culturală e solidaritatea unor mame care se decid să nască la un moment dat copii pe care-i abandonează într-o bibliotecă”–

Când se aude cucuveauaSfârşind de scos tabla cea veche, omul lui Dumnezeu se strecură agil printre căpriorii dezgoliţi ai casei, apoi se

S-a născut la 26 mai 1947 în satul Meria, judeţul Hunedoara. Studiază la Densuş, Hunedoara, Făget şi îşi desăvârşeşte pregătirea profesională la

Poezia cotidianului într-un roman al unei douămiisteMoto: „Mama a ieşit din bunica, eu din mama, n-am cum să rup legăturile astea”.                 Corina

Revistele studenţeşti de altădată în recenzii de o factură aparte (IV)In memoriam Puiu, amici doctissimi,qui locis litterarum Al.Th. Ionescu appellatur Antepenultima intervenţie a

Ciripitori scăpaţi din lesăMotto: „Statul român îşi va recăpăta credibilitatea şi va putea să devină un adevărat stat de drept numai când