Romanul cvasiparabolic al integrării generaţiei tinere Anul trecut, la Târgul de Carte Bookarest, Editura Humanitas a pus în circulaţie, printr-un gest editorial

Revista Argeş mi-a marcat destinul Nu-mi mai amintesc, nu pot să-mi dau seama ce anume m-a determinat, în acea după-amiază din toamna

Revista se autofinanţa înainte de ’89 Majoritatea celor care scriu şi publică şi astăzi şi-au făcut ucenicia în această publicaţie. Chiar şi

O necesară Punere la punct, după virgule… Mărturisesc că, atunci când redactorul-şef Jean Dumitraşcu m-a sunat şi mi s-a adresat, surprinzător pentru

Argeş 40. Pagini de vecie româneascăRedacţiei revistei Argeş Moto: „Strigă Argeşul cât trei: – Mugur, Cerna, Tomozei         M-au întinerit. Prin ei,         După ultimul sondaj, Am

Cum mi-am sancţionat şeful Am ajuns să lucrez la revista Argeş aproape întâmplător. Nu aveam harul de-a scrie nici poezie, nici proză,

Amintiri din anii de redacţie la revista Argeş În anii de liceu, la Piteşti, prin 1956, profesorul nostru de limbă română Marin

Nu m-am certat cu nimeni Se aprobase apariţia revistei, dar ne-am dat seama că nu are un sediu. Am început să căutam,

O istorie trăită Deşi scriu într-un număr aniversar, n-am să pun apă de trandafir în călimară. Ar însemna să falsific cu bună-ştiinţă,

Avataruri comune Ieşisem din adolescenţă şi visam poezii... Bâjbâiam între instinctul îndemnându-mă către versul ceva mai modern şi reticenţa dascălului meu de