ECCE HOMOMonodramă (II)Ecce homo... Cine mai sunt eu? De multe ori m-am rătăcit. De multe ori m-am rătutit. M-am regăsit. După Revoluţie

„Poezia în 3D arată după chipul şi asemănarea noastră!”* Interviu cu Daniel D. Marin despre Generaţia 2000 a poeziei româneşti– Suntem în

FOCHISTAbur,sevă, timp alergând,toate pulsauprin venele fochistului,praf şi fum curiosla vederea zărilor albastre.Maşinăria treceao dată cu pădurile,ca prin grădiniîn care scântei de peneşi

Împărăţia tiparuluiGândirea politică diferă de cea militant-activistă ca geometria de croitorie. Casele de modă Pitagora şi Euclid au dat liniile, măsurile, ritmurile

Lucia Negoiţă şi poezia grav ironică a cotidianuluiLucia Negoiţă este o poetă exigentă cu ea însăşi, debutând editorial în 1973 şi publicând

Nu mă aşteaptă nimeniO, cum umblam singuratic,singuratic.Acasă, dragostea nu mămai aştepta.Umblam prin cârciumi,dăruind o revistă cu ungrupaj de versuripe o sticlă de

cu hristos în alimentarăhristos, în alimentară, cotrobăie lihnit printre rafturi;vânzătoarea-l pune la punct cu o privire bărbătoasă;gogoşari, o conservă de peşte, pâinea

Măştile (sau, poate, măscările?) romancierului realist-socialistDin arhivele PCR aflăm multe si mărunte. Apoi profitam hipertextualmente de respectivele, preacinstitele, aflături. În ce mod?

Jean Dumitraşcu – între „Viaţă şi semn” (II)Pe la sfârşitul verii anului 1989, Jean primeşte o permisie de la armată şi  merge

O absenţă notabilăDin portofoliul bogat al comparaţiei la care incită paradigma socratică, cartea lui Octavian Paler (Mitologii subiective) marchează o absenţă: Iov.