Scriu despre mine ca despre altulChiar aşa. Scriu despre mine ca despre altul, „sunt în proces” şi n-am voie (e o lege

Tristeţile poetului care aprinde „ruguri de vorbe”Moto: „doamne de ce atâtea repetiţii/pentru o singură moarte?”Daniel CorbuDaniel Corbu este unul din poeţii optzecişti

E o vorbă din bătrâniFriţ era de fapt numele câinelui ăla care o trăgea după el pe străzi, prin zăvoiul de pe

APOLOGIA PRELUDIULUIStau tolănit cu faţa în sus, cu mâinile sub ceafă, pe somiera din camera de zi. Conform obiceiului statornicit mai demult

PATRU CÂNTECE DE PAUL VERLAINECÂNTEC DE TOAMNĂCât mă-nfioriPlâns de viori,    Al toamnei,Ce,-n inimi, ternRăsuni etern!       Şi, Doamne,-iUn ceas fatalCând mă fac

SpionulAvea un itinerar fix, de la care nu se abătea decât duminica şi cu ocazia sărbătorilor legale.  Îşi pusese la punct drumul

Când eram la Câmpulung...Capăt de linieMă urcasem pentru a doua oară în tren, din satul meu „pierdut” pe valea Jijiei moldave, pentru

IMPRESIEMă întrebi ce impresie mi-a făcutcrângul de bambusacolo la mănăstirea Shaolinîn China?Mai ales pe furtunăcând tijele-i prelungi se băteau secunele de alteleai

Glorioşii ani ai ratăriiÎnsemnări despre boema piteşteană a anilor ’70-’89 (IV)Fluturele de Ivoriu– ultima parte - Recitesc ce am scris până acum şi