PROZA
E o vorbă din bătrâniFriţ era de fapt numele câinelui ăla care o trăgea după el pe străzi, prin zăvoiul de pe
E o vorbă din bătrâniFriţ era de fapt numele câinelui ăla care o trăgea după el pe străzi, prin zăvoiul de pe
***treceai pe lângă mineşi nu te vedeamtreaptă pe care urccitind doar cuvintelebuzelor taleîntr-un timp de altădată ***mai multdecât nepăsarea acutătrasă prin oglindăeşti
APOLOGIA PRELUDIULUIStau tolănit cu faţa în sus, cu mâinile sub ceafă, pe somiera din camera de zi. Conform obiceiului statornicit mai demult
Simona Dumitrache este elevă în clasa a 12 a la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal. Scrie poezie de un an. În
PATRU CÂNTECE DE PAUL VERLAINECÂNTEC DE TOAMNĂCât mă-nfioriPlâns de viori, Al toamnei,Ce,-n inimi, ternRăsuni etern! Şi, Doamne,-iUn ceas fatalCând mă fac
SpionulAvea un itinerar fix, de la care nu se abătea decât duminica şi cu ocazia sărbătorilor legale. Îşi pusese la punct drumul
oamenii cu viscere de aur*minţile luminate spuneau că e o fantasmagorie colectivă, o legendă urbană. toată lumea vorbea despre subsolul în care
Când eram la Câmpulung...Capăt de linieMă urcasem pentru a doua oară în tren, din satul meu „pierdut” pe valea Jijiei moldave, pentru
IMPRESIEMă întrebi ce impresie mi-a făcutcrângul de bambusacolo la mănăstirea Shaolinîn China?Mai ales pe furtunăcând tijele-i prelungi se băteau secunele de alteleai
Melancolia privirii, echilibrul gânduluiRadu Ciobanu ne-a obişnuit, cu fiecare carte propusă cu o inatacabilă vocaţie a moderaţiei, cu o „instanţă narativă” bine