petrut parvescu

 

1.  luni prima zi şi fără de cuvânt

un zaţ enorm de fericire freamătă pe bulevardul oricărei
victorii
efluvii genetice din bantustanele îndestulării

contemplu frunza anotimpului tânăr (obicei provincial
după ultima glaciaţiune) lichenii argintii meduze alge
 mucegaiul rânced
pe la colţuri agăţat de buzele zilei cărnoase
fiinţă aproximativă  memoria

în nord-estul provinciei
printre tarlale şi haturi mănoase
la-ntretăierea liniilor din palmă îndoiala face ravagii
întru izbândă lucrarea nedesăvârşită în poarta deschisă
redescoperă umbra
cu binecuvântare ascult smerit cuvântul tău astăzi
şi murmur

până la sânge nemişcarea redă forma dintâi un simbol
repetat mereu mai apoi
pe coridoarele geneticii o liturghie abstractă ce-şi caută
timid identitatea pierdută

2007-07-06T16:00:00+03:00