«Istorie», tabloul buclucaş al pictorului Dan Hatmanu cu domnul Stefan cel Mare scoţînd mîna din cadrul votiv spre a ciocni un pahar cu Entităţile Lor Ceauşiene, va fi ajuns, iată, el însuşi istorie, de vreme ce începe a-i interesare pe istoricii zugrăviturilor encomiastice din Epoca de Aur, pe cercetătorii literari ai «Grupului de la Iaşi», pe hermeneuţii specializaţi în jocul diferenţelor dintre intentio auctoris şi intentio operis, pe pragmaticienii discursului plastic, pe poeticienii metalepsei picturale ori ai specularităţii imaginale şi… pe alţii, numeroşi cît degetele ambelor mîini + picioare.
 Ca să nu-i mai punem la socoteală pe paremiologii locali, mereu în căutare de ilustrări evenimenţiale potrivite pentru proverbul «Unde dai şi unde crapă!».
 În l983, cînd a fost reprodus la pagina întîi a ieşenei reviste studentine Dialog, avea să-i intereseze şi pe unii tovarăşi, diferiţi oarecum de cei enumeraţi mai la deal, însă tot ahtiaţi să mulgă de înţelesuri noi documentele ce le picau în orizontul de aşteptare pentru care fuseseră pregătiţi în Şcoala de la Băneasa şi pe care le prelevau, întru fotocopiere si prelucrare profesionistă, cu a diriginţilor de poştă complicitate, chiar din corespondenţa locuitorilor mîndrelor noastre plaiuri dadanubiene. Aşa cum ne stau mărturie rîndurile de mai jos: