Zice Organul Supravegherilor Multilaterale despre o serie de particulari că-s membri ai „Grupului din Iaşi”, dar, la analiză sofisticată, de tip ioan-petru-culianic, nu întâlneşti nici o trăsătură relevantă ce să li se poată aplica la toţi cei înşiraţi prin rapoartele sexcuritice, prin pârele surselor, în referinţele din istorii literare şi dicţionare de autori. Nu-s toţi ieşeni bunăoară, unii contribuind revuistic dinspre alte centre universitare, cât Ion Bogdan Lefter ori Dan Ciachir, alţii, lectori străini fiind, precum Jean-Paul Goujon, Christopher Lawson, Roberto Scagno, Michel Rouan sau Maurice Toussaint. N-au toţi studii superioare, şi nici nu-şi doresc, asemeni unor Ghedeon Mihalache, Dan Giosu ori Dorin Spineanu, boemi inflexibili sau autodidacţi. Nu au ajuns toţi redactori la revistele studenţeşti, ci doar simpli conlucrători, ca Mandea . Mulţi au fost, luaţi de val, membri formali ai Partidui Unic: Al. Călinescu, Petru Ioan, M.D. Gheorghiu, Al. Dobrescu, Constantin Pricop, Sorin Antohi, Valeriu Gherghel, Silviu Lupescu; alţii, tot duşi de trend – Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Nichita Danilov, Magister Casvanaeus, Dan Alexe, Radu Sperneac, Radu Eugeniu Stan, Silviu Alupei, Ioan Voicu –, deloc nu se buluceau în „avangarda clasei muncitoare”. Iar nealiniaţii nu erau chiar totdeauna cei mai radicali în grupitatea lor ieşeană. Unii, destul de numeroşi (M.D. Gheorghiu, Liviu Antonesei, Ioan Holban, Al. Călinescu, Ioan Petru, Al. Dobrescu, Dan Giosu ori Constantin Pricop), or izbutit a publicare cărţi, şi încă neconcesive, înainte de 1989, alţii ba. Şi aşa mai departe. Destui s-au implicat în politichie de răsunet, regional ori naţional, după Loviluţie: Dan Petrescu, George Şerban, autorul faimoasei Proclamaţii de la Timişoara, Liviu Antonesei, Andrei Hoişie-Corbea, Sorin Antohi, Ioan Holban, Al. Dobrescu, Alina Mungiu, Mihai Răzvan Ungureanu. Alţii, mai contemplativi ori cu frică de Istoria Universală ca Tribunal Suprem, nicidecum. Pe unii i-a strâns Organul Şantajor de fudulii, pre alţii mai puţin. Ori deloc. Unii se remarcau, înainte de 1989, ca activişti utecii, precum faimoşii Lorin Vasilovici, Dumitru Constantin sau Andrei Corbea, alţii ca opozanţi politichii, în frunte cu Dan Petrescu, sau, ca disidenţi camuflaţi, în coluziune cu Al. Călinescu, M.D. Gheorghiu şi Alfred Emanuel Winkler. Numeroşi, precum Dan Alexe, Liviu Antonesei, Dorin Spineanu, Nichita Danilov, Mihai Ursachi, Emil Brumaru ori Casvaneul, doar ca apolitici activi sau, după luminosul exemplu al poetului Daniel Lascu ot Bucium, naţionalişti impenitenţi, vicioşi ai lecturilor plurilingve, erotosofi ori beţivorfici neastâmpăraţi. Şi asa mai departe…. şi tot aşa mai departe…
Neputând însă fi şi jude şi parte, las în suspensie sugestia ioan-petru-culianică: s-o fructifice exegeţii cu înaltă calificare pe ramură, mulţumindu-mă, pentru moment, cu îmbogăţirea bibliografiei „Grupului din Iaşi”, oferindu-le lor, exegeţilor, doar, pe tavă, ce? Un nou document cenesasic de bună seamă. Acesta, imediat curgătoriu:

* * *