Într-o secevenţă viitoare o să cercăm, pornind însă de la abordarea ioan-petru-culianiană a muvanţelor gnostice din Antichitate, şi o definire specială a „Grupului din Iaşi”. Deocamdată o să ne mulţumim cu una foarte vagă, foarte „echinoxistă”, deci generoasă, incluzând între grupiştii respectivi pe toţi cei care, între 1969 şi 1989, or avut tangenţă scripturală cu revistele studenţeşti Alma Mater – devenită, din 1974, Dialog – şi Opinia studenţească. Pe toţi: de la, să zicem, Alexandru Dobrescu, Constantin Pricop şi Ioan Holban până către Radu Eugeniu Stan, Mihai Răzvan Ungureanu, Silviu Alupei, Lorin Vasilovici, Maria Mailat, Dan Alexe, Florin Zamfirescu, George Şerban, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Silviu Lupescu sau Dumitru Pană.
Sigur, la Cluj a contat enorm revista păstorită de Ion Pop, Ion Vartic, Marian Papahagi şi Aurel Codoban, prea puţin însă Napoca universitară. Pe Bahlui, dimpotrivă. Aici răsărea chiar şi o Viaţă a Politehnicii, la care contribuia, cu un serial despre Brâncuşi, fascinantul Ion Condrea, profesor de maşini-unelte, colecţionar de tablouri bizare şi posesor de ediţii rare. Dar, pe Bahlui, avurăm încontrare dialectică benefică numai între revista de cultură a Universităţii Cuzane, Dialogul, şi aceea a centrului universitar, Opinia studenţească, rămasă, ultima, graţie unor Daniel Condurache şi Valeriu Gherghel, tare pe poziţii şi după implozia decabristă a bolşeviciului valahicos.
 Fapt e că….
 …pârâtura care urmează, operă a unui student cu exprimare dificultuoasă, dă seama, măcar că imperfect, despre lecturile „Grupnicilor“ înainte de 18 mai 1983 (data perchiziţiilor domiciliare, urmate de anchete la sediul Securităţii), unde vor aflua, cu timpul, disidenţii ruşi Soljeniţîn, Zinoviev, Amalrik, Daniel & Siniaski sau Marcenko; Marchizul de Sade, Charles Fourier, Cioran ori Roland Barthes ca autor al Fragmentelor dintr-un discurs amoros şi Gradului zero al scriiturii; publicaţia Charlie Hebdo, de satiră sexual-politică, ea, şi adusă nouă de lectorul englez Christopher Lawson; câte ceva special din Saul Bellow şi John Updike; romanele poliţiste ale unor Gérard de Villiers şi San-Antonio; povestirile hipererotosofice ale lui Georges Bataille; Gnoza de la Princeton; literatura ştiinţifico-fantastică elaborată de Isaac Asimov, Ray Bradbury ori Van Vogt; distopiile unor Orwell, Zamiatin, Aldous Huxley şi Oana Orlea; ficţiunile unor Vladimir Nabokov, Tadeusz Konwicki, Milan Kundera sau Skvorecky; opuri de teoria puterii, precum Du Pouvoir a lui Bertrand de Jouvenel, de istoria mentalităţilor, precum La Peur en Occident a lui Jacques Delumeau, sau despre nebunie, precum scrisurile unor Michel Foucault şi Karl Jaspers. Başca numerele din Ethos, revista scoasă, pe malurile Senei, de Virgil Ierunca şi Ion Cuşa, ce ne dăruia, pe lângă faimoasa Antologie a ruşinii, cu excerpte din aproape toţi omagiatorii «Geniului Carpaţilor», şi o bibliografie completă a scrierilor româneşti exilice. And so on…
S-o parcurgem, prin urmare, cu atenţie interesată (căci ne va fi, poate, de mult folos cândva):