Bine, bine, dar de ce documentul mai la vale curgatoriu îi instalează, cu de la sine putere, pe băieţii antecitaţi titlual în căsuţa «Grupului de la Iaşi» (foarte încăpătoare, dumneaei, din moment ce, deunăzi, erau paraşutaţi acolo politicari provinciali din gaşca baronetului liberal Relu Fenechiu şi acoliţilor săi Adomniţei, Chiuariu + Camelia Gavrilă)? E de presupus că, pentru a-şi da importanţă în carieră şi justifica babanele remuneraţii de la bugetul naţional-socialist, redactorii gradaţi ai hrisovului securoic se fereau să boteze altminteri pe flăcăii autumnali din Valea Bahluiului, trăitori, majoritatea, o vreme măcar, în blocul asistenţilor universitari designat autoironicamente de locatarii săi întâmplători drept «Corabia Nebunilor», «La Hulubărie» ori «Closetuţele», aflat, el, blocoteţul, în Cartierul Nicolina, lângă piaţa cu acelaşi nume. Mai potrivit ar fi fost, din punctul de vedere al adevărului istoric, să se vorbească despre «Grupul de la Hulubărie», pentru că prin cambuzele din «Cartierul Latrin» al Nicolinei perindatu-s-au chiriaşi pasageri cât: un Lucian Vasiliu, un Alexandru-Sever Vlad, un Ştefan Gorovei, un Ovidiu Nimigean, un Mihai Baciu, un Octavian Nicolae, un Sorin Pârvu, un Georg Wellmann, un Dumitru Dorobăţ, un Liviu Antonesei (o săptămână numai, acesta, cât să-şi conceapă moştenitoarea), un Cajvaneu… şi atâţia alţi juisori ai garsonierelor de 9 metri pătraţi, cu baie strâmtă dar multifuncţională, veselie meree, chefuri numeroase, chirăieli amoroase, împrumuturi de cărţi sau reviste rare, ascultatul seară de seară al emisiunilor radiofonice dinspre Europa Liberă şi altele din acestea, proprii vieţii unanimice, conviviale, ivan-illichiene… La boheme, la boheme,/Cu ea să nu te pui, /Căci, fraţilor, boema/Nu e dată oricui/Ci doar acelora/Qui ont au cul des couilles…