Când Dumnezeu îi ia la el pe oamenii buni lasă alţii, la fel de buni, pentru a-i aduce în amintire pe cei plecaţi. Printre ei se numără şi cei care l-au evocat, la 31 ianuarie, la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu pe omul de cultură care a fost, este şi va fi Silvestru Voinescu.
Plecat în lumea umbrelor în septembrie 2005, Silvestru Voinescu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut un om blând, care a ştiut întotdeauna să te mângâie cu un cuvânt, un generos, care dăruia din prea plinul sufletului său, un devorator al cărţilor, fiind „un depozit de cunoştinţe în domeniu”, după cum spunea prietenul său de-o viaţă, fostul director al Muzeului Judeţean, Radu Stancu. Şi tot Radu Stancu a fost cel care amintea că, în urmă cu ani, un mănunchi de oameni s-a întâlnit pe un tărâm care i-a unit, acela al culturii. Mănunchiul acela era format din Radu Stancu, Silvestru Voinescu şi Costin Alexandrescu, directorul Centrul Creaţiei Populare.
A fost un om care a ştiut să asculte şi să dea un sfat atunci când cineva îl solicita. Era omul surprizelor – de o bunătate şi o dăruire excepţionale, dar şi de o duritate de nerecunoscut atunci când era necesar, „era chiar periculos să intri în gura lui, era greu să-i faci faţă.”
Era omul care avea har, se impunea şi-ţi impunea respect. De aceea a fost cel mai vechi director „rezistând” 40 de ani la cârma unei istituţii culturale de asemenea calibru.