Cum poate fi explicat, că situaţiile stresante trezesc amintirea numai a unor evenimente stresante? Să fie vorba despre o epistemă emoţională care an/amnezează selectiv? Când lectura poeziei lui Şerban Foarţă, îmi provoacă amintirea limerixurilor copilăriei, poate fi vorba despre o epistemă ludică?
În ce mă priveşte, maniheismul viziunii freudiste, (disociaţia fundamentală fiind conştient / inconştient; subconştient / supraconştient, doar o redualizare), anihilează prin extrapolare istoricitatea moralei, dinamica etică. Tabu-ul mnezic raţionalist este altul decât cel dualist, după cum – dacă tot nu s-a pomenit – cel indeterminist, fără nici legătură cu ambele. Ce-i reproşez, deci, freudismului este c-a descoperit un “atom” ne-atom, odată ce se poate vorbi despre mai multe feluri de tabu-uri “mnezo-gene” şi, implicit, despre mai multe feluri de subconştienturi. Când vorbim despre electroni roşii, galbeni sau albaştri, ori nu vorbim despre electroni, ori ne băgăm singuri în seamă.
   Principiul incertitudinii gestează în esenţa determinării cauzale, căci, în lanţul cauzal, dacă A este cauza lui B şi acesta cauza lui C, B este şi cauză şi efect totodată. De aici, până la cauzalitatea multiplă,(mai multe cauze pot avea acelaşi efect) şi efectualitatea multiplă, (o singură cauză poate determina mai multe efecte), nu-i decât o… prăpastie. Epistemică! Cum nu, când majoritatea fenomenelor sistemice, (nucleare, meteorologice, biologice, economice şi, mai ales, psihologice), nu pot fi descifrate decât statistic/probabilistic?
„Uităm ţinerea de minte” este un oximoron şi nu un nonsens. Intuind, în orice metaforă, o semnificaţie fără semnificant, îi “uităm” alcătuirile: memoria nu-i doar o desagă, ci un atanor creativ. Trecutul devine învăţătură, când, prin semioza pe care o inaugurează, îl re-înţelegem. Nu-l cred pe cel ce susţine că redă cele petrecute aşa cum au fost, dac-a uitat cum a gândit când le-a trăit.
O persoană este integră abia când deţine toate epistemele activate spaţio-temporal, (vertical-orizontal) de umanitate, prezentându-se psihic probabilistic – situaţie în care subconştientul şi memoria sunt, oximoronic, stări incerte, nestări.