Proprietatea furată   

Chiar dacă nimeresc dinaintea cuiva cu muştarul prea săltăreţ, mă rup totuşi în figuri cu băgările mele de seamă:
Cele mai simple reflexe ale aproprierii par să vină dinspre fiinţa Enkidu-Cain, autistă, tautologică, pentru care Lumea n-a devenit încă Realitate, este ceea ce este, refractară oricărei reprezentări, imanentă. Enkidu-Cain există în sine, orice raportare negându-i identitatea, nimicindu-l  –  ceea ce-i defineşte formula “ucide pentru a nu fi ucis”. Enkidu-Cain este Vânătorul generic, distructiv, cel care ucide pentru a ucide, care ia lumea în posesie pur şi simplu, pentru a o distruge. Instinctualitatea distructivă a copilului dovedeşte nu numai că vârstele noastre sunt cele ale umanităţii, ci şi că le reţinem, le conservăm în anatomia personalităţii – că negarea proprietăţii de către ideologia comunistă este expresia distructivităţii sălbatice.
Condiţionată de mentalul maniheic, codat prin procesorul co/ extrasangvinităţii, aproprierea tribală e justificată de percepţia moştenirii: cât mai multe turme, cât mai mult pământ, ca masă succesorală necesară perpetuării seminţiei. Tipic tribală, devălmăşia, forma de proprietate în care toate sunt ale tuturor, colective, (iazuri, pajişti, fâneţe, izvoare…dar şi, în familie, veselă, veştminte, locuinţă etc) pare, prin absenţa reflexelor proprietăţii personalizate, să fi favorizat furtul, căci “nu fur” ceea ce aparţine tuturor, adică şi mie: însuşindu-mi proprietatea poporului, (socialistă), n-o fur. Le “distrug”, însă, enkidu-cainic, sustrăgându-le, caracterul colectiv.
Destinat activităţii economice sociale, capitalul (inclusiv, socializat bancar, contul personal) sunt, nesustrase circuitului financiar, formele de apropriere minim colectiv distructive. Proprietatea este un împrumut. Restituim trupurile în care trăim cu-mprumut, posedându-le numai dacă o facem pentru colectivitate; minţile-mi sunt împrumutate din mentalităţile colectivităţii, sufletul din spiritul ei. Nu? Şi de va pieri, însăşi omenirea nu-şi va putea lua cu ea Pământul în pământ. Furtul este amânarea datoriei de a înţelege proprietatea fiecăruia de a fi omenire.