Cafeneaua Balzac şi treptele cunoaşterii
Între două evenimente literare ale Festivalului de Poezie de la Paris (26 septembrie – 4 octombrie a.c.), rămînîndu-ne ceva timp liber, împreună cu poetele Mehri Shah Hosseini (Iran) şi Monia Boulila (Tunisia), am răspuns invitaţiei poetei franco-algeriene Fadéla Chaim – Allami de-a servi o cafea la cafeneaua Balzac. Din acest puţin timp gazda noastră a reuşit să facă un eveniment literar al nostru şi numai al nostru, întrucît a avut inspiraţia de-a propune ca fiecare dintre noi să citim poeme din cărţile noastre, ba chiar de-a comenta anumite versuri iar generozitatea de-a nu ne ascunde uimirea atunci cînd găseam puncte ,,forte“ în realizările artistice a fost la cote maxime.
Poeta Fadéla Chaim – Allami, născută în Algeria însă trăitoare de mulţi ani în Franţa, rămîne una dintre surprizele literare ale acestei ediţii a festivalului. Aflîndu-mă în grupul poeţilor care au susţinut anul acesta lecturi în mai multe centre culturale ale Parisului, am avut posibilitatea de-a fi aproape de această poetă în egală măsură misterioasă şi explozivă. Am avut ocazia de-a o urmări citindu-şi poemele şi scoţînd la iveală crezul ei artistic. Poezia scrisă de ea este izvorîtă din adîncurile fiinţei, adîncuri în care neliniştile freamătă continuu, adîncuri în care se cristalizează actul poetic al acestei femei ce nu se teme a-şi ridica fruntea şi a-şi face auzit cîntecul ei mereu purtînd infexiuni surprinzătoare.
Deşi are o activitate literară de peste 30 de ani, (ţinînd cont că la vîrsta de 13 ani a susţinut primul recital poetic iar cu această ocazie autoarea primea încurajările poetului şi omului de cultură algerian Jean Sénac, iar în 1976 poeziei Fadelei i-a fost consacrată o expoziţie murală la galeria expoziţiei fostului Hôtel de Ville, astăzi Ansamblul Naţional al capitalei algeriene ), Fadéla Chaim – Allami nu a publicat foarte multe cărţi deşi a scris în tot acest timp. Tocmai prin această parcimonie editorială poeta a reuşit să vină în faţa publicului cu o poezie unitară, cu o poezie care să nu permită ezitări de receptare şi, mai mult, cu o poezie construită riguros, răspunzînd astfel normelor existenţiale ale poetei. Dintre volumele de poezie ale autoarei amintesc Diwân du silence mugissant şi Sur ma terrasse algéroise. D’aimer, c’est un peu vivre…, editura „Lazhari Labter“, 2009.
Între două evenimente literare ale Festivalului de Poezie de la Paris (26 septembrie – 4 octombrie a.c.), rămînîndu-ne ceva timp liber, împreună cu poetele Mehri Shah Hosseini (Iran) şi Monia Boulila (Tunisia), am răspuns invitaţiei poetei franco-algeriene Fadéla Chaim – Allami de-a servi o cafea la cafeneaua Balzac. Din acest puţin timp gazda noastră a reuşit să facă un eveniment literar al nostru şi numai al nostru, întrucît a avut inspiraţia de-a propune ca fiecare dintre noi să citim poeme din cărţile noastre, ba chiar de-a comenta anumite versuri iar generozitatea de-a nu ne ascunde uimirea atunci cînd găseam puncte ,,forte“ în realizările artistice a fost la cote maxime.
Poeta Fadéla Chaim – Allami, născută în Algeria însă trăitoare de mulţi ani în Franţa, rămîne una dintre surprizele literare ale acestei ediţii a festivalului. Aflîndu-mă în grupul poeţilor care au susţinut anul acesta lecturi în mai multe centre culturale ale Parisului, am avut posibilitatea de-a fi aproape de această poetă în egală măsură misterioasă şi explozivă. Am avut ocazia de-a o urmări citindu-şi poemele şi scoţînd la iveală crezul ei artistic. Poezia scrisă de ea este izvorîtă din adîncurile fiinţei, adîncuri în care neliniştile freamătă continuu, adîncuri în care se cristalizează actul poetic al acestei femei ce nu se teme a-şi ridica fruntea şi a-şi face auzit cîntecul ei mereu purtînd infexiuni surprinzătoare.
Deşi are o activitate literară de peste 30 de ani, (ţinînd cont că la vîrsta de 13 ani a susţinut primul recital poetic iar cu această ocazie autoarea primea încurajările poetului şi omului de cultură algerian Jean Sénac, iar în 1976 poeziei Fadelei i-a fost consacrată o expoziţie murală la galeria expoziţiei fostului Hôtel de Ville, astăzi Ansamblul Naţional al capitalei algeriene ), Fadéla Chaim – Allami nu a publicat foarte multe cărţi deşi a scris în tot acest timp. Tocmai prin această parcimonie editorială poeta a reuşit să vină în faţa publicului cu o poezie unitară, cu o poezie care să nu permită ezitări de receptare şi, mai mult, cu o poezie construită riguros, răspunzînd astfel normelor existenţiale ale poetei. Dintre volumele de poezie ale autoarei amintesc Diwân du silence mugissant şi Sur ma terrasse algéroise. D’aimer, c’est un peu vivre…, editura „Lazhari Labter“, 2009.
Traducere şi prezentare
Niculina OPREA