Francis Jammes
(1868–1938)

*
*    *
Ăstora chiar li-s mari, mari într-aievea, faptele :
ăl care,-n pajişti, vitele, cam până pe la 7, le
păzeşte, ăl de toarnă-n doniţe albe laptele,
ăl de culege,-n mirişti, spicul ţepos al grâului,
ăl de-mpleteşte coşuri pe, reavăn, malul râului,
ăl de retează,-n crânguri, cu barda lui, mestecenii,
ăl de bocancii,-n care, de sparţi ce-s, rece ni-i
picioru,-i drege lângă râiosu-i mâţ şi lângă
mierloiu-n somn şi ţâncii ce-au contenit să plângă ;
ăl care ţese pânză, în larma, până mâine,-a
tarafului de greieri ; ăl care face pâinea,
ăl care face vinul, ăl care,-n ţărna verzii
gradini, răsadu-l pune al cepelor şi-al verzii,
ăl care, calde încă, în palmele-amândouă, le
adună din cuibare şi duce-n cuhnie ouăle