B. FUNDOIANU/ BENJAMIN FONDANE
 
Fécondité de l’Insuffisant/ Fecunditatea puţinătăţii

Puţină-ntunecime-nspre partea flamei stângi
cât timp au pân’ să cadă pereţii-i greu să numeri
e gol ca buzunarul ugerul vremii,-l strângi
în van se darmă casa pe şubrezii tăi umeri

aş vrea ca lampa să ne mai caute în bezne
inelele-azvârlite să ni le-adune,-amnarul
e-al unor scintilaţii suicidare lesne
o gură-n care-amiaza îşi baligă amarul

un ocean de sânge culpabil e-ntre tine                                         
şi mine mă tot caut într-însul şi te caut
cu un buchet în mână vast de nisipuri fine
şi-o inimă cu care nu pot să nu mă laud

beţii cu faţă lungă văzut-am şi m-apasă
să mi-i aduc aminte pe cei ce-mi vor fi fost
în preajmă servi ai umbrei când capul ţi se lasă
pe-o parte şi-şi găseşte sub masă adpost

o, de-ar fi fost ca mintea-mi cuvântul să-l cunoască
ce-ţi rătăceşte visul în carne-n miezul nopţii
sfârşitul lumii iată-l citit din doască-n doască
pământul se apropie de unul din necopţii
tăi sâni…
Buenos Aires