B. FUNDOIANU/BENJAMIN FONDANE
 
 A Mme SONIA DELAUNAY/
Dnei SONIA DELAUNAY

Singurtate, albul zăpezilor impur.
Sfâşiat-a, cine, pielea oglinzilor din jur?
Se pârguie poeţii sub ochiul vremii. Până
când nu schimbăm direcţia acestor mări pe-o rână,
n-o să se poată ţine, vai, urganu-n mână:
plămâni de schimb îşi pune căpitanul.

Rămâne-mi numai vidul sub fiecare rid
şi numai ridu-a ce se cheamă vid.

Uriaşii şerpi ai circului mai îs
şi-acum la tropice, dar au surâs.

Un timp mâncat de ploşniţi şi, sub groasa,
jegoasa forfotă a lor – angoasa.

Lui Magellan, într-o eclipsă, oare, i s-a
pus capăt zilelor la Nisa?

Aer netrebnic în ureche. Morţi
de-atâţia ani, că nu mai poţi să-i numeri.
O, mare, mare care porţi
sărutul algelor pe umeri.

Azi, pescăruşii,-n zori, n-au mai strigat: PĂMÂNT!