B. FUNDOIANU/BENJAMIN FONDANE
CÂNTECUL DE LEAGĂN AL EMIGRANTULUI/
BERCEUSE DE L’ÉMIGRANT
Regina spune: „Noaptea-şi pune
Colan, la gât,
De perle; mie-aveţi a-mi pune,
Pe sân, atât:
Un trandafir, – regina spune.
Dormi copile, Moşul
Ene, iată-l. Nori
Şi maree. – Roşul
Va păli în zori.
Regina spune-„Mi mor cu zile
Condurii,-n magic praf…
Se dănţuie printre feştile…
Găsiţi-mi un cavaf!”
Leiba îşi doarme,-ntre feştile,
Greu, somnu-i de cavaf.
Joacă umbre pale!
Dormi, copile,-acum!
Umbra sorţii tale
Bântuie pe drum.
„Dar ce aud?” Regina-ngână.
„Visat-am, vai, un neam
În sânge!” – Nu, doar o fântână,
Ce, dincolo de geam,
Preavagul cântec şi-l îngână.
A căzut o astră
Ceru-i clar mereu!
Noaptea e albastră,
Nani, fătul meu!
„Ce-i, spune Ea, această larmă?”
Ce arme se ascut?”
– Nu se ascute nicio armă;
Cocoşii fără scut
Se bat… Nu-i vreme de alarmă.
Curcubeu se-ncheagă-n
Cer; tu, dormi senin!
Marea dă în leagăn
Pui albi de rechin.
Regina spune: „Nu-i părere:
Se strigă a omor.”
– E-un sclav plângând că ziua piere,
Şi cu cât mor
Mai multe, are ce să spere!
Hai, copile, zorii
Au sosit la ţanc!
Păsării iluzorii-s
Peştii-acestui banc.
„E-o inimă cu ghimpi într-însa?”
– Nu e decât un ţânc
– Hai, iute! În adânc,
Un piepten s-a pierdut, – constrâns a
Îi rupe lui Arahne pânza.
Scrâşnete celeste,
Doamne, dintr-un nor!
Pe aceşti şi-aceste
Ochii rău îi dor!
„Fantome-s, în jelanie lungă,
Nu psalmi… Şi dintr-a cui poruncă
Feştilele de seu?”
– Regină,-s Jidovi… Eu
Ştiu că dintru regat i-alungă.
Hulă preasonoră,
Hipocampi… Ursuz,
Timpul bate-o oră
Inversă-n auz.
Ea spune: „Jidovi? – Nu-i a bine!
Sughit, mai spune: semn
Rău?… Poarta zăvorâţi-o bine!”
Şi-adaugă, solemn:
„Vreau papagalu-mi scump şi demn,
Căci el de peste Graniţi vine.”