P a u l   É l u a r d

PRICEAPĂ CINE VREA

Pe vremea aia pentru
a nu îi pedepsi pe vinovaţi
le maltratau pe fete
până-ntr-atâta-ncât
le şi tundeau

Priceapă cine vrea
Remuşcare-mi grea este aceasta
Nefericita-ntinsă
Pe pavaj
Victima-nzestrată cu raţiune
Cu rochia ei sfâşiată
Cu privirea-i de copil pierdut
Fără cunună şi desfigurată
Cea care aducea cu morţii
Cu cei morţi pentru că au iubit
O fată făcută pentru un buchet
Şi-acoperită
De scuipatul negru al tenebrei
O tânără galantă
Ca o auroră de-ntâi mai
Cea mai umilă creatură
Întinată fără să-înţeleagă
Că este întinată
Un animal căzut în cursa
Amatorilor de frumuseţe
Şi maica mea femeia
Vrând din tot sufletul
Să mângâie această
Icoană ideală
A oropsirii sale pre pământ