Charles Cros
Scrumbria afumată

Era un mare zid alb – gol, gol, gol,
Pe zid, o scară – naltă, naltă, naltă,
Jos, o scrumbie – slabă, slabă, slabă,

Unul, pe mâini – jegos, jegos, jegos,
Vine c-un cui, un ciocan, – greu, greu, greu,
Şi-un şnur de sfoară –
groasă, groasă, groasă,

Urcă pe scara – naltă, naltă, naltă,
Bate-n perete cuiul – cioc, cioc, cioc,
La muchia zidului alb – gol, gol, gol,

Lasă ciocanul, care – cade, cade, cade,
Înnoadă, de cui, şnurul – lung, lung, lung,
Şi,-n cap, scrumbia – slabă, slabă, slabă,

Coboară scara – naltă, naltă, naltă,
O ia,-mpreună cu ciocanul – greu, greu, greu,
Plecând, apoi, departe – hăt, hăt, hăt,

De-atunci scrumbia – slabă, slabă, slabă,
Domol, la capul sforii – lungi, lungi, lungi,
Se leagănă – mereu, mereu, mereu.

Povestea asta – simplă, simplă, simplă,
Vrea să-i înfurie pe inşii – gravi, gravi, gravi,
Şi să-i încânte pe copiii – mici, mici, mici.