Am urcat repede pe scenă şi foarte sus. Totul mi se potrivea de parcă toate rolurile mari din dramaturgia universală ar fi fost scrise pentru mine. De parcă toate obiectele pentru mine ar fi fost făcute. O mască de tragedie, o masacă de comedie… Un coif cu coarne de căptenie războinică din Evul Mediu… Peruca asta poate că a purtat-o domnul Molliere… Sau domnul Voltaire… Nu vă faceţi probleme, domnule, vă stă bine şi cu chelie… Ce spuneţi, doamnă?… Mai glumim, să treacă timpul… Dar am jucat, vă jur, am fost Hector, Ahile, Cezar, Gingis Han, soldatul fanfaron, Machiavelli, Cesare Borgia, Contele de Monte Cristo, Contele de Almaviva, Figaro, Rigolleto, Faust, Mefisto, Danton, Robespiere, Lăpuşneanu, Despot-Vodă, Ciubăr-Vodă, Lăcustă-Vodă, Vodă prin lobodă, Regele Lear, Regele moare, Regele gol, dar ce n-am fost? Am rămas cu ei în mine, le spun replicile când sunt singur… Dom Juan. Ticălosul… Păcătosul… Niciun rol nu m-a cucerit atât de mult. Nu l-am jucat cu atâta patimă. Nu crezusem că am să ajung să mă împotrivesc lui Dumnezeu… Pe unde treceam, pe unde ajungeam, pe unde poposeam nu-mi scăpa nici o femeie… Principesă… Contesă… Hangiţă… Slujnică… Ţărancă… Pe toate le minţeam… Pe toate le amăgeam… Şi nu a rămas în urma mea decât scrum şi cenuşă. Bucurii spulberate. Inimi sfărâmate. Suflete însângerate. Nu le ocoleam. Dar şi ele mă aşteptau, mă voiau. Nu am regretat, nu m-am spovedit, nu am încercat împăcare cu Pronia cerească. Nu i-am cerut iertare. Dimpotrivă… (monologul din Dom Juan). Demonul din Dom Juan a rămas în mine. Ajutaţi-mă! Salvaţi-mă! Am un drac în mine şi vreau să-l omor… Dacă nu, mă ucide el… Salvaţi-mă! Tu, copilă neprihănită… Înger printre oameni… Pe tine te ascultă Dumnezeu!… (aduce în spaţiul de joc o tânără din public) „Mă jur pe întâia zi a firii/Mă jur pe ultimu-i azur/Pe blestemul nelegiuirii/Pe veşnic adevăr mă jur/Mă jur pe iad, pe cer, pe fire/Pe tine mă jur ca să-mi rămâi./Mă jur pe ultima-ţi privire./Mă jur de lacrima-mi dintâi./Pe răsuflarea-ţi ce-n tăcere/ Revarsă al buzelor prinos/Pe părul lung şi mătăsos/ Pe fericire şi pe durere/Pe dragostea ce-ţi port duios./Mă jur să fug de răzbunare./Mă jur să nu mai fiu trufaş!/… Vreau să mă rog, vreau să iubesc/Cu cerul să mă-mpac voiesc!” (se ridică. Sărută mâna fetei). Îţi mulţumesc, copilă! Măcar tu să mă ierţi! Ce-aş putea să fac pentru tine? Ţi-aş pune diademă de stele. Dacă ai vrea te-aş duce la altar! Este pe-aici vreun preot? Vreun notar public? Ai părinţii în sală? Ai prieteni? Ai un logodnici? Nu te teme! Suntem în spectacol! Suntem în spectacol şi trecem la altă scenă… Dacă aranjezi ceva cu dramaturgul… Dar el merge în baston… Până ajunge aici, am putea să dăm copiii la şcoală…