(Umbră pe pânză „omul cu chitara”, Colind): Deschide, deschide poarta/Fiului Omului/ Deschide, deschide poarta/Fiului pământului/ Deschide, deschide poarta/Fiului Cerului (actorul vine din fundal, într-un combinezon de culoarea pielii)
Deschide-ţi poarta, Universule! Vine OMUL… OM. „Ce frumos sună acest cuvânt!” (îşi ridică braţele, îşi îndepărtează picioarele pe lateral, ia forma de X, aşa cum a fost macheta-simbol trimisă în spaţiu).
Ecce homo (Dacă poate se rostogoleşte pe mâini şi pe picioare, ca o roată).
Roată, roată, lumea toată… În jurul meu se rotesc planetele, cometele, constelaţiile, galaxiile, haosul şi cosmosul… Dacă n-aş fi eu să le văd şi să le pipăi, măcar cu ochii minţii, să le desluşesc, să le înţeleg, să le explic, să le povestesc, să le cânt… ar fi ca şi cum n-ar exista. Toate există pentru mine şi eu pentru ele. Roată-roată… Eu sunt axa lumii… Buricul pământului… „Măsura tuturor lucrurilor”. „Multe minuni sunt pe lume, dar alta mai mare ca omul nu-i!”