Prin intermediul criticului literar Bogdan Creţu mi-a parvenit la Casa de Cultură o carte insolită, intitulată „nasturi în lanul de porumb”… E vorba de o antologie apărută recent la editura Brumar, din Timişoara, ce cuprinde o selecţie din poezia şi proza a doisprezece tineri scriitori (un număr simbolic!), aparţinând generaţiei douămiiste: Vlad Moldovan, Constantin Acosmei, Radu Vancu, Rareş Moldovan, Şerban Axinte, Monica Stănilă, Cristina Ispas, Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Oana Cătălina Ninu, Alexandru Potcoavă şi V. Leac, autori care au participat, seară de seară, vreme de o săptămână, la Cina cea de taină a Taberei de creaţie de la Săvârşin, un sat pitoresc din Ţara Maramureşului, situat pe un domeniu  regal din apropiere de Arad. Desigur, la „tăcerea” de la masă a mai participat un al treisprezecelea personaj, un fel de Mesia „guraliv, obositor şi inutil” în piesaj, întrupat într-un critic literar (e vorba chiar de Bogdan Creţu), care, a avut „ingrata misiune” de a concilia conflictele iscate între convivi şi de a desemna, „împreună cu doi dintre laureaţii premiilor” ediţiei precedente un „unic premiant”. Tabăra s-a lăsat cu driblinguri metaforice prin iarbă, cu „rătăciri la miezul nopţii”, cu mese abundente, stropite din beluşug cu alcooluri tari, cu tentative ratate de pescuit, precum şi cu cântări din flaut şi din liră, preungite până-n ziuă. După consumarea evenimentelor au rămas grămezi de cenuşă, lanuri de porunb, cu fermoare, nasturi şi alte accesorii intime agăţate de frunze şi ştiuleţi, şi, bineînţeles, multă, multă poezie, care fumegă şi azi, la atâta timp după consumarea evenimentului, învăluind într-o ceaţă deasă coloanele arborilor seculari ai Castelului Regal… Volumul reprezintă un adevărat eşantion alchimic douămiist, distilat în atelierele erosului şi ale morţii. Unele din poezii au fost scrise la faţa locului, altele aduse de la depărtare. În cele ce urmează, mă voi opri asupra unuia dintre „apostolii” noii generaţii prezenţi în această antologie: Alexandru Potcoavă.