Născuţi la o distanţă de numai doi ani, iar într-un moment colegi de an în aceeaşi facultate, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, în mod paradoxal nu sunt contemporani în istoria literaturii. Nici cu o zi, nici măcar cu un vers. Este cel puţin curios şi explicaţia încă mai este aşteptată. Primul care a venit pe lume a fost Nichita Stănescu (31 martie 1933). Primul care a venit în literatură a fost Nicolae Labiş născut în 1935. Când Nichita iese pentru întâiaşi dată în public, în Tribuna din 17 martie 1957, cu poezia Pământ, Labiş coborâse de pe scenă la sfârşitul lunii decembrie 1956 cu Lui Marx, ultima poezie publicată în Gazeta Literară.
Dar, venit din urmă, mai bătrânul Nichita nu a fost nici moştenitorul, nici continuatorul lui Labiş. Nu urmaşul, ci următorul. Labiş a fost înaintemergătorul, Nichita a mers mai departe.