Alături de alte informaţii referitoare la aspectele economice, sociale şi culturale ale oraşului Piteşti, documentele pe care le deţine Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale se referă şi la situaţia sanitară a oraşului, mai ales pentru ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele din secolul al XX-lea. Ele menţionează funcţionarea şi organizarea spitalului oraşului, personalul medical, organizarea şi funcţionarea farmaciilor (spiţerii), medicamentele folosite, bolile şi epidemiile, instrumentele şi aparatura medicală utilizată în această perioadă.
Primul spital al oraşului se organizează în anii 1837-1838 cu o capacitate de 30 de paturi, dezvoltarea acestuia fiind foarte lentă, deoarece aşa cum se menţionează într-un document din 1859, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a vizitat oraşul, spitalul avea tot 30 de paturi, număr care se menţine şi în 1866. De-abia în anul următor, 1867, se vor mai adăuga încă cinci paturi. Spitalul nu avea clădire proprie, el funcţionând în case închiriate, cum au fost cele ale lui Constantin Rătescu. În martie 1859, Comisia Administraţiei Districtului Argeş şi Consiliul oraşului Piteşti, adresează un memoriu Comitetului sanitar din Principatele Unite privitor la lucrările de amenajare a unei clădiri pentru spitalul judeţean. Prin ordinul nr. 948 al Comitetului sanitar s-au închiriat casele lui Ghiţă Lerescu pentru spitalul Districtului, chiria fiind de 120 galbeni pe an1. O comisie formată din membrii Consiliului local şi locţiitorul, doctor Prauman, au vizitat casele, constatând că sunt încăpătoare, dar mai mult de zece încăperi erau neterminate, lipsindu-le uşile, ferestrele, sobele şi duşumelele.