În noiembrie 1936, când a apărut romanul Domnişoara Christina, Mircea Eliade, deşi nu împlinise încă 30 de ani, era o celebritate, atât în rândul criticilor literari, cât şi în cel al cititorilor.
Publicase până atunci 12 volume, dintre care şase erau romane. Unele din ele fuseseră premiate de jurii alcătuite din prestigioase personalităţi: Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu, Perpessicius, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Cezar Petrescu, Alexandru Busuioceanu.
Anchetele unui ziar (Facla) au atribuit, în 1935, titlul de Cea mai bună carte a anului, Huliganilor  lui Eliade.
Orientaliştii şi istoricii religiilor din Italia, Franţa, Elveţia şi America începuseră să-şi facă publice elogiile privitoare la volumul Yoga, subintitulat Essai sur les origines de la myistique indienne, tipărit în mai 1936.
În acest context, lumea literară românească a fost şocată de hotărârea Ministerului Educaţiei de a-l exclude din învăţământ pe autorul nostru – asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică a lui Nae Ionescu, de la Universitatea din Bucureşti.
Pretextul a fost pornografia operelor sale literare – cu referire la Domnişoara Christina.
Acest volum e considerat primul lui roman fantastic, chiar dacă există elemente similare în cărţile anterioare – Isabel şi apele Diavolului, Lumina ce se stinge.
Acţiunea Domnişoarei Christina nu se mai petrece peste mări şi ţări, ci în Câmpia Dunării.