Războiul din Pacific a însemnat o confruntare pe viaţă şi pe moarte între cele două puteri navale care doreau supremaţia în zonă. Se spune prin cărţi scrise de autori mai mult sau mai puţin celebri că Japonia avea o flotă capabilă să înfrunte colosul american. Sunt prezentate categorii de nave şi statul asiatic are mereu un avantaj parcă decisiv. Se consideră astfel că cele mai puternice distrugătoare sunt cele din clasa Fubuki pentru că fiecare navă avea şase piese de calibrul 127 mm. US Navy nu putea să opună decât unităţi cu patru sau cinci piese de acelaşi calibru. Nu discutăm aici numărul copleşitor de distrugătoare  din tabăra americană. Teoretic, japonezii ar fi fost superiori într-o ciocnire între distrugătoare, pentru că aveau şi torpile cu rază mare de acţiune. Autorii practică aici dezinformarea prin uniformizare, adică toate distrugătoarele americane au acelaşi armament. Exista însă o mică excepţie: navele clasei Porter. Au fost construite opt unităţi denumite simplu Balch, Clark, McDougal, Moffett, Phelps, Porter, Selfridge, şi Winslow. Aveau un deplasament de 1.800 t şi grupul propulsor dispunea de 50.000 CP, ceea ce asigura o viteză maximă de 37,5 noduri. Armamentul era însă impresionant. Opt tuburi lanstorpile de calibrul 533 mm reprezentau un pericol mortal pentru orice inamic superior artileristic. Apărarea antiaeriană era încredinţată celor patru tunuri de calibrul 28 mm, superioare pieselor japoneze de 25 mm. Artileria principală era formată tot din tunuri de calibrul 127 mm şi s-ar putea discuta de o egalitate. Realitatea era totuşi alta. Navele americane aveau opt piese montate în turele duble, iar cadenţa era net superioară. Dar poate distrugătoarele americane erau în 1939 vechi şi uzate? Nici aici niponii nu erau în avantaj, vapoarele americane de luptă fiind asamblate în anii 1936-1937. Unităţile clasei Fubuki au fost realizate începând cu 1926. Teoria că flota americană nu era pregătită de război în 1941 cade în categoria dezinformării pentru ascunderea unor stări de lucruri defavorabile puterii dominante. Învingătorului i se iartă însă toate păcatele.