Sonetul cu aureolă

Frumoasă primăvară odat’ erai!
Zâmbeai tu sau o orgă de lumină
Ploua cu funigei din lună plină
Ori cu aripi de îngeri căzuţi din rai?

Păşeai prin rouă-n blănuri de hermină
Sau prin câmpii cu flori din luna mai?
Urcai în ceruri sau tocmai coborai?
Râsu-ţi răsuna sau o mandolină?

Veneai din prezent sau din alte ere?
Te-am văzut aievea sau poate-am visat?
Ştiu c-am simţit în coastă o durere.

S-a-nălţat şi un munte de mistere,
Pe culmi trona căpşor aureolat.
Eu să fi fost treaz atunci?
M-aş fi mirat!