I-am admirat întotdeauna pe oamenii care se situează, cu egale şanse, la intersecţia dintre ştiinţă şi artă, dovedind că, în stadiul unei înalte gândiri teoretice, nu există, de fapt, un hotar stabil.
Pentru un matematician de talie europeană, ca domnul academician Solomon Marcus, îndreptarea către literatură – şi mai ales către teoria literară – nu este doar un „Joc secund”, ca la Ion Barbu, ci o continuă căutare a interferenţelor dintre matematică şi metaforă, dintre calcul şi estetică. Ce poate fi, în anumite împrejurări, teoria literară decât o aplicare iscusită a unor rigori matematice, aşa cum o demonstrează Solomon Marcus?
Ca filolog, mă situez în perspectiva axiologică a interpretărilor date de ştiinţele umaniste, dar aş vrea să înţeleg atâta matematică încât să-mi ajute în activitatea mea de scriitor.
Îl citesc de mult timp pe Solomon Marcus în paginile României literare şi mă bucur de fiecare dată când observ câtă importanţă acordă domnia sa literaturii.
În temeiul admiraţiei pe care i-o port, îmi permit să-i urez alături de cititorii săi: Ani mulţi de creaţie!
Prof. Ion C. Ştefan
Membru al Uniunii Scriitorilor din România