Se dedică profesorului de miracol eleat din anii studenţiei, Imre Toth

IOAN PETRU CULIANU: Ca om, Noica a fost întotdeauna un candid. Democrat şi anglofil, în 1938 e cutremurat de barbaria asasinării lui Codreanu în închisoare. Detestase Garda de Fier. De atunci înainte îi ţine, înfocat, partea.
MIRCEA MUŞAT, ION ARDELEANU: În aprilie 1930, în condiţiile crizei economice, s-a înfiinţat Garda de Fier – secţie politică a Legiunii Arhanghelul Mihail [pe scurt, Mişcarea Legionară – n.a.]. Programul acesteia, anunţat în decembrie 1930, conţinea o virulentă critică la adresa situaţiei economice, sociale şi politice din România, aruncând întreaga vină pe seama partidelor politice şi pe regimul politic existent. În document se propuneau unele soluţii precum: ştergerea datoriilor făcute la cămătari şi bănci, cărora li s-au aplicat dobânzi mai mari decât permitea “legea morală”; “stârpirea hoţiei”; “afirmarea unei ferme politici agrare, ca bază a întregii economii naţionale”; “ridicarea nivelului ortodoxiei”; “întărirea credinţei în Dumnezeu”; crearea unui parlament corporativ etc.
LUCIAN BOIA: Mişcare revoluţionară, promovând puritatea valorilor autohtone şi regenerarea moral-religioasă a naţiei, legionarii au deplasat accentul dinspre zona puterii spre afirmarea spiritualităţii româneşti. Înclinaţi ei înşişi spre jertfă, i-au preferat adesea învingătorilor pe marii învinşi, pe cei prin martiriul cărora s-a perpetuat o mare idee.
ALEXANDRA LAIGNEL-LAVASTINE: Eradicarea “pericolului” evreiesc, crearea unui om nou: iată cei doi stâlpi ai doctrinei legionare despre stat. Aşadar, în chip de program, o mistică a renaşterii naţionale, dominată de pilda conducătorului, numit “Căpitanul” şi care se considera el însuşi trimisul Arhanghelului Mihail. Fanatic, modest sub aspect intelectual şi (potrivit mai multor mărturii) foarte slab orator, Codreanu exercita totuşi în jurul lui o adevărată fascinaţie.