Gigi Ionescu (II)
 Un boem demonizat  (La Miliţie de trei ori într-o noapte)

Întâlnirile mele cu actorul Gigi Ionescu, căruia de acum înainte am să-i spun Juju, aşa cum mi-a permis să-l apelez când trăia, s-au îndesit. Supravieţuitorii acelor ani vor spune, cum au spus şi atunci, că aceste întâlniri aveau ca motivaţie şi numitor comun interesul aproape mistic, al lui Juju şi al meu, ce-l nutream faţă de vodcă. Cred că nici acum, după 35 de ani, nu-i voi putea convinge pe aceştia că Juju mă atrăgea în primul rând pentru felul lui de a fi liber, de a ignora cu un stil desăvârşit ifosele celor ce clamau etica şi morala socialistă. Eu însumi aveam să mă întreb chiar de atunci ce mă atrăgea la acest om. Oricum, iubirea noastră faţă de vodcă se afla chiar pe ultimul loc. Primul loc era ocupat de iubirea fanatică a lui Juju pentru carte, pentru lectură. Aceasta era urmată de prietenia pe care ţi-o oferea cu vocaţie, şi de care se îngrijea ca un cultivator de flori. Deşi mai mereu polariza atenţia întregului grup în care se afla, ştia să asculte şi pe altul, oferea fiecăruia posibilitatea de a-şi vădi unicitatea, de a fi stăpânul unei clipe eterne. Nu spun că Juju nu avea şi defecte. Avea, ca oricare dintre noi, dar mai toate defectele lui îşi aveau originea în lumea în care trebuia să trăiască fără voia lui, o lume uniformizată, cu norme şi cadre care anulau unicitatea naturală a individului.
În scurtă vreme aveam să primesc fel de fel de informaţii despre Juju, unele de-a dreptul terifiante, informaţii menite să mă pună pe gânduri, să pun la îndoială sinceritatea prieteniei ce mi-o oferea. Numai enormităţi se spuneau despre Juju. Unii spuneau că, prin nu ştiu ce neamuri pe care le-ar avea în Occident, acesta ar fi agent al Capitalismului putred. Alţii, dimpotrivă, că este agent al Securităţii! Au fost şi unii care spuneau că Juju organizează periodic orgii sexuale, că mai multe femei şi-au pierdut viaţa în astfel de orgii, ori că au fost omorâte ritualic.