În urmă cu 35 de ani, tot cam prin vremea asta, nu ştiam că prieteniei îi mai pot zice şi Nini Eremia. Acum sunt în măsură să-i spun aşa fără a greşi. De când ne-am cunoscut, parcă prin mijlocirea scriitorului Virgil Diaconu, şi până azi nu am „reuşit” să-i întunecăm prieteniei nici o clipă, chiar dacă amândoi am avut păreri contrare, despre una ori alta, despre un om sau altul. Bunul şi străvechiul meu prieten este  alcătuit dintr-o plămadă specială, sănătoasă, pe care o au cei ce au străbătut “academia celor şapte ani de acasă”, în lumea încă sănătoasă pe atunci, a satului românesc, o lume, vai,  de mult pervertită şi schimonosită prin ruperea forţată de cutumele sănătoase. Ca şi mine, Nini s-a trezit, datorită contextului socio-politic, atâta de păgubos pentru ţara noastră, rupt de sat şi dus în mediul citadin, într-o muncitorime de strânsură, fără personalitate, cu reguli de colonie de muncă forţată. Amândoi veneam în oraş dintr-o lume care încă mai avea  consistenţă, trăsături idilice, legături nevăzute cu  un timp aproape mitic. Venit din linul câmpiei, din comuna Teiu, Argeş, unde soarele este tutelar, milos şi nemilos deopotrivă, Eremia avea şi are un plus de exigenţă în felul lui de a fi, de a cântări lucrurile şi întâmplările. Spunea Ştefan Bănulescu, despre câmpie, despre lipsa umbrei şi vipia soarelui: „Salcâm înalt, salcâm subţire/ umbra ta două-trei fire!” Umbra puţină şi drămuirea apei îl fac pe omul câmpiei să se bucure de aceste minuni într-un fel cu totul special, asuprit de bucuria cumpătată, ca mâinile calme ale farmacistului. Un om cu astfel de caracteristici nu poate fi decât ideal pentru regimul de supravieţuire în care şi-a dus cea mai mare parte a vieţii. La prima vedere aşa ar sta lucrurile cu blândul meu prieten. Numai că… încăpăţânarea omului de câmpie, sălăşluitor în prietenul meu, era şi este “subminată” de un suflet  prin  excelenţă prea sensibil şi vulnerabil. Eremia a avut şi are un principiu sănătos, care nu dă greş în materie de relaţii umane – caută la celălalt dimensiunile comune, care unesc, şi pe acestea le cultivă. Aici este marele său „secret”, care-l ajută să-şi  păstreze prietenii.