Glorioşii ani ai ratării
Însemnări despre boema piteşteană a anilor ’70-’80 (XIII)
Culturnicii, Fintiş & baba optzecistă

Aşa cum am spus şi într-un episod anterior, datorită lecturilor şi contactului cultural cu Ion Cincă, Virgil Diaconu, Marian Barbu, aveam să-mi dau repede seama că în Cenaclul Liviu Rebreanu nu se mai petrece mare lucru. Nu pot spune că nu erau şi oarece zvâcniri notabile, că nu erau şi literaţi deschişi la nou. Nu era puţin lucru să-ţi fie aproape Mihail Ilovici, Constantin Miu Lerca, Marin Ioniţă, Ion Lică Vulpeşti ori Nic Petrescu. Deşi tăvălugit de istorie, criticul Mihail Ilovici nu pregeta să fie alături de tinerii atât de fragili în acea vreme. Dar mai bine să cităm un fragment elocvent în acest sens, dintr-o evocare magistrală făcută de poetul Nicolae Eremia.
 În vremurile când, pentru a publica, trebuia să plătim un anume tribut, prin dedicaţii „marelui conducător”, sau ne automutilăm sufletele pentru ca lucrările noastre să penetreze cenzura dar, din păcate, nu şi timpul, Mihail Ilovici se străduia să ne scoată de sub aceste tipare, girând cu numele său promovarea noastră.
Deşi «oamenii de cultură», dăruiţi idealurilor socialiste, îi întâmpinau demersurile cu tot felul de piedici, în anul 1980 reuşeşte să antreneze câţiva membri titulari ai Uniunii Scriitorilor din R.S.R. (Ludmila Ghiţescu, C. Miu Lerca, Otilia Nicolescu, Ion Popa Argeşanu) în tipărirea Atelierului de creaţie literară – pseudo-antologie (ce urmărea „afirmarea noilor talente argeşene şi de aiurea, nedorind în acest început nici invidia, nici intrigăria, nici practicarea moravurilor de gaşcă literară, aşa de frecventă în republica literelor).”
Lucrarea trebuia să apară trimestrial dar, numărul 1-2 (comasat) a apărut în luna noiembrie 1980, riscând de multe ori să fie scos din planul tipografic datorită altor «priorităţi». După atâtea avataruri, nici nu se mai punea problema continuării acestui proiect, mai ales că mulţi «culturali» ai epocii au primit cu frisoane de invidie şi egoism mica încercare. Alţii se lăudau că vor scoate la Piteşti o «mare antologie» de poezie sub cele mai stricte criterii, dar extraliterare.