Şi în acest episod vom rămâne alături de Juju. Asta pentru că omul avea un mod suveran de a provoca realitatea. Tihna nu o suporta decât atunci când citea. Făcea asta ca şi cum oficia un ritual. Aştepta să se înnopteze bine, aerisea garsoniera, turna cafeaua turcească într-o cană potrivită ca volum, aprindea veioza, lângă cafea aşeza cartea, scrumiera şi pachetul de ţigarete Carpaţi. Privea totul îndelung, cu morga unui samurai aflat în faţa unei mari confruntări. Îţi asumai un risc uriaş dacă îl instigai  cu o carte şi aceasta nu corespundea gusturilor sale, ritualului pre-lectural! Nu o singură dată i s-au făcut farse, adică i s-au oferit cărţi dezamăgitoare, cărţi în stare să-i alunge somnul pentru multă vreme. Aşa a păţit, spre pildă, cu bunul său prieten, poetul Octav Pârvulescu; acesta i-a recomandat o carte poliţistă, spunându-i lui Juju că policierul are multe din ingredientele scriiturii vestitului San Antonio. Juju nu răsfoieşte cartea, se lasă biciuit de curiozitate, aşteaptă ceasul magic din noapte, situat undeva lângă ora 0, prepară cafea, aprinde veioza, ţigareta, meditează, se avântă-n lectură! În primele 5 pagini un asasin ucide o femeie, o tranşează, o bagă în patru saci de plastic, cu ajutorul unei maşini transportă şi depune sacii la serviciul de bagaje al celor patru gări din Paris!