A ieşit pe piaţa cărţii (la un preţ piperat) un pseudo-Dicţionar biobibliografic, cu “scriitori, publicişti şi folclorişit ai Argeşului” realizat de poetul Marian Stoica. Este de la un capăt la altul un rebut editorial care nu respectă niciun criteriu lexicografic, începând cu raportul corect dintre valoarea autorului selectat şi spaţiul tipografic acordat, ceea ce conduce, inevitabil, la amestecul valorilor în manieră neo-proletcultistă. De asemenea, lipsesc referinţele critice elementare (care certifică valoarea), datele biografice sunt deseori inexacte sau fanteziste, iar bibliografia fiecărui autor este incompletă, amestecând, pe deasupra, titlurile de cărţi cu cele de articole ocazionale etc. Ne rezumăm la un singur exemplu: lui Gheorghe Tomozei i se acordă 9 rânduri (ca, de altfel, şi Otiliei Nicolescu), pe când Gabriela Anghel – Zăvălaş are o pagină întreagă – fiind şi singura dintre subiecţi care beneficiază de Referinţe (!). În altă ordine, trebuie spus că toate dicţionarele din lume respectă semnătura autorului şi nu adaugă la numele consacrat iniţiala tatălui sau alte prenume ca la starea civilă.
Nedispus să facă eforturi de informare, autorul (autorii?) dicţionarului frizează ridicolul atunci când ne întreabă pe noi, cititorii, (prin semnul întrebării dintre paranteze) despre moartea unora dintre autori (exemplu: George Adrian, Mihai Moşandrei ş.a.), sau  nu menţionează nicicum moartea altora întâmplată cu ani în urmă (cazul lui Al. Mirodan). Pentru ca ghiveciul nivelator să-şi atingă scopul, M.S. include în dicţionar multe nume obscure, dar omite o serie de membri ai Uniunii Scriitorilor din România: Coniţa Lena, Gabriela Nedelea, Ilie Vodăian, Liviu Măţăoanu ş.a.
Falsul dicţionar beneficiază şi de prefaţa bombastică, fără niciun temei filologic, a lui Mihail Diconescu, unicul scriitor căruia, în compensaţie, i se acordă 4 (patru) pagini (pe când Ion Barbu este expediat pe 1/2 pagină), încât pseudo-dicţionarul s-ar putea numi la fel de bine “Dicţionarul Diaconescu et comp.” Din modestie, Marian Stoica îşi acordă sieşi o pagină (deci dublu decât lui Tudor Muşatescu!), ca şi fiicei sale –  care, prin uz de fals, e asociată la semnătura de pe copertă. Aflăm de acolo că Margareta M. Onofrei, la numai 30 de ani, este de o polivalenţă uimitoare, aproape genială: „poetă, prozatoare, critic şi istoric literar, publicistă”. Pe scurt spus, „Dicţionarul biobibliografic” este o lucrare de amator cu pretenţii nejustificat ştiinţifice.