Lume veche, lume nouă
S-a dus vremea când adolescenţii îşi citeau viaţa în cărţi scrise numai din amintirile oamenilor mari. Şi când domnişoarele de pension suspinau şi pătau cu lacrimi de duioşie paginile romanului La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Şi citeau pe sub bănci romanele Elevul Dima dintr-a şaptea (Mihail Drumeş), Bucureşti, oraşul prăbuşirilor (Octav Dessila), Normaliştii (B. Jordan) şi în mod legal Enigma Otiliei de G. Călinescu. Când pentru piteşteni avea o valoare sentimentală, ceva de felul „patriotismului local”, rateul prozaic al inegalabilului poet al romanţelor, Ion Minulescu. Pe lista lecturilor obligatorii figura şi Amintiri din copilărie de Ion Creangă, dar capitolul din perioada adolescenţei era cu mult mai palid decât poveştile cu Pupăza din tei, cu tolăgirea cânepii de sub cireş, cu caprele râioase ale Irinucăi şi cu motoceii legaţi de piciorul patului…