“La fiecare cuvânt scris în această carte trebuie subînţelese două tăceri care sunt camera lui de rezonanţă, poezia care ţine-n spate poezia. În minimalistul poem „promite-mi/ că-mi vei tămădui cicatricea/ pe care orice femeie o ascunde/ nu din pudoare/ ci din abisul singurătăţii” se-nchide o istorie personală şi una care le priveşte pe toate fiicele Evei, de astăzi şi din urmă cu zece mii de ani. Violeta Savu crede în poezia de dragoste şi poezia de dragoste crede, la rându-i, în ea.”
Magda MIREA – debut editorial cu: “Femeia cu mâinile lipite de trup”, ed. “Ager press”, 2008 -, cu noua apariţie, volumul intitulat ,,Siaj”, editat de Fundatia ,,Scrisul Romanesc”, Craiova, 2011, se află la a doua strigare poetică. Poeta este licenţiată în ştiinţe juridice, este absolventă a unui master în domeniul comunicării manageriale şi a numeroase cursuri de specialitate în domeniul analizei tranzacţionale şi a relaţiilor publice, Magda Mirea lucrează, în prezent, în M.A.I., ca ofiţer la Serviciul „Relaţii cu publicul” al Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA).
Despre poezia Magdei Mirea, despre carte în ansamblul ei, poetul şi criticul literar sibian Călin SĂMĂRGHIŢAN constată, şi este chiar întru adevăr, că : “poemele se constituie într-un singur Poem, unul vizionar şi absolut. O poezie adevărată din care strigă fiinţa. Dacă poezia nu este ontologie, atunci nu e nimic. Asta categoric. Dacă nu are viziune şi orizont, e inutilă, e o inginerie tehnică, e nimic. Cuvinte înşirate în piaţa citirii. Citind-o aici pe Magda Mirea, trăieşti viziunea, o simţi “pe propria-ţi piele”, şi asta înseamnă să scrii cu adevărat, să oferi un orizont al privirii, o lamură a trăirii, un fir al înţelegerii de dincolo de orice raţiune. Să construieşti o cameră tainică în care să simţi fizic poezia cum te atinge, aşa, ca un vis.”