Conferirea premiului pentru ştiinţă din partea revistei dumneavoastră e o neaşteptată bucurie şi o onoare care mai mult obligă decât consfinţeşte. Astfel, acceptând acest premiu, nu fac altceva decât să vă rămân dator.
Una dintre problemele care mă interesează cel mai mult e istoria ideilor din câmpul culturii române. Poate de aceea, de fiecare dată când scriu un text, fie că e de matematică, fie de literatură, sunt însoţit de sentimentul că stau pe umerii unor giganţi. Nu am dorinţă mai mare decât aceea de a-mi adăuga eforturile unui edificiu care, generaţie după generaţie, capătă conţinut şi substanţă. Sunt geometru prin formaţie, şi am fost educat în universitatea unde Gheorghe Ţiţeica a inventat geometria diferenţială afină, iar Dan Barbilian a descoperit distanţele definite prin oscilaţie logaritmică. La Bucureşti, am studiat cu profesori de extraordinară calitate, între care Stere Ianuş, Solomon Marcus, Ion Mihai, Laurenţiu Panaitopol, Adriana Turtoi, Ieronim Mihăilă şi alţii. Am avut şansa de a-mi continua studiile la Michigan State University cu un conducător de doctorat de excepţie, Bang-Yen Chen, şi de a lucra îndeaproape cu un geometru de amplă viziune culturală ca David Blair. Recent, am lucrat mult alături de un geometru de mare intuiţie şi inspirată încăpăţânare, Wladimir Boskoff. A existat o perfectă continuitate şi compatibilitate între ceea ce am studiat la Bucureşti şi ceea ce am continuat la Michigan State, precum şi în cercetarea pe care o continui acum.

Pot fi util publicului din România atunci când reuşesc să clarific, să detaliez noţiuni al căror conţinut tehnic ar putea impieta asupra transmiterii esenţei ideii. Văd în recunoaşterea dumneavoastră de azi confirmarea că parte din ceea ce mă străduiesc să fac interesează oamenii cu o amplă deschidere culturală. Totodată, regret că în România programa analitică de studiu liceal a primit o lovitură generată mai degrabă de ignoranţă decât din calcul, prin eliminarea abordării axiomatice asupra geometriei şi înlocuirea ei în licee printr-un substitut superficial. Îmi exprim speranţa că anii viitori vor repara această eroare monumentală din domeniul educaţiei. Interesul dumneavoastră în proiectele mele, proiecte cu rădăcini în abordarea tradiţională asupra geometriei din sistemul de educaţie românesc, nu fac decât să-mi întărească această speranţă. Nu poţi clădi mare lucru într-o lume a experimentelor continue. Orice edificiu cultural are nevoie de tradiţie, de continuitate, într-un mediu de autentic ferment intelectual care să ofere şanse reale tinerilor interesaţi să se realizeze în câmpul culturii.
Al dumneavoastră,
Bogdan Suceavă