EXIL INTERIOR

Tîrgovişte, 1988

Crochiu în Piaţa Republicii

Pe trotuar stau doar ei. Din cer e gata să plouă.
Unul are înnodată de braţ o desagă-nflorată cu ouă.
Pe umăr, altul ţine în balans evantaie cu usturoi.
De la o poştă se vede că-s ţărani amîndoi.
Despre timp, despre fîn, despre dări,
despre treburi ce nu-ncap amînări,
vorbesc în şoaptă cu privirea-n asfalt, stingheriţi,
printre trecătorii grăbiţi.

Ca din umbră,
cu uitătura decît vremea mai sumbră,
un domn bine îmbrăcat cu ochi de porumbe,
le tot spune să umble.
– Cum, tocmai aici în amvonul puterii,
s-au găsit să pună ţara de floarea-soarelui la cale şi merii?
– Tocmai aici s-au găsit să discute
şi încă aşa, pe tăcute?
– Şi-apoi, unul, mai treacă-meargă, dar doi?…

Domnul bine îmbrăcat din cap face-un semn ca din bici,
încotro s-o apuce ţăranii de-aici.

Plecînd, ca focul ţărîna li se ridică-n obraji şi pe gît…

În Piaţa Republicii, usturoiul e periculos şi pe deasupra
miroase urît!