Jocul de a moartea sub masca vieţii
Motto: „Că vis al morţii-eterne
      e viaţa lumii-ntregii” (Eminescu)

Boala asta a jocurilor o duce pe picioare Gheorghe Păun încă din fragedă pruncie. Jocul lui cu numerele şi culorile încă înainte de a ajunge la şcoală. Să te joci cu degetele înmuiate în vopsea pe pereţi, pe lemn, pe orice suport şi să-ţi închipui stoluri de fluturi, petale de flori, păsări în zbor şi să pluteşti şi tu cu ele, este aici ceva căruia i-am putea spune un sâmbure de poezie. Însă jocul cu numerele îi dă mai mult de furcă. Unu şi cu unu fac întotdeauna doi, dar de ce doi şi numai aşa? Dacă punea un măr lângă alt măr şi dorea neapărat să fie trei mere, ultimul trebuia să fie presupus. Şi iată că fantezia nu înseamnă întotdeauna poezie. Mai târziu a descoperit că luând în calcul un element fantezist de felul: „Să presupunem că…” se poate ajunge la adevăruri matematice. Şi cum-necum Matematica, mai târziu şi Informatica i-au furat poezia. Dar nu un matematician şi informatician de tipul profesorilor care învaţă ca să-i înveţe pe elevi, pe studenţi, ci un creator, un descoperitor, un născocitor până acolo încât a reuşit să inventeze noi principii în aceste ştiinţe. Nu întâmplător lucrările academicianului român născut în satul de ciobani Cicăneşti sunt folosite în multe universităţi din străinătate şi citate de sute de autori. Şi unde se întâlnesc creatori din toate domeniile, în cazul nostru din literatură şi matematică, se găsesc înrudiţi în neamul elitelor intelectuale.