25 aprilie 1973
În „Săptămâna Patimilor”, la Palatul Culturii am făcut să pătimească un număr relativ restrâns de oameni cumsecade ascultându-mi „Notele de călătorie: Budapesta”.

28 aprilie 1973 –
sâmbăta Paştelui
După zile de ploaie şi frig, perspectiva luminării vremii. Prin Câmpulung-Rucăr-Bran, la Poiana Braşov cu Mariana Şenilă şi George Vasiliu. Şi coşurile pline de bunătăţi. Tot la Poiana Braşov, Lia şi Mihai Matache. Noaptea Învierii la Braşov, biserica Sfânta Paraschiva. După miezul nopţii, vin la Poiană, invitaţi ai familiei Matache, Doina (Agerpres) şi Ion Bocioacă (România liberă), ea mai puţin simpatică decât soţul ei, şi el destul de antipatic.

1 mai 1973
Sinaia, muzeul de artă decorativă de la Peleş (revăzut cu plăcere), Cota 1400 Cumpăna-Sinaia în companiei Liei şi a Brânduşei Matache. Ocupaţia celor patru zile – achiziţionarea vaselor de CORUND. Atmosferă de deconectare totală.
Reîntoarcere 2 mai prin Făgăraş, oprire Embacher, popas de cel puţin două ore la mânăstirea Sâmbăta de Sus, colecţie de icoane din Ţara Bârsei şi Făgăraş. Părintele stareţ Veniamin Tohăneanu – instruit, şiret şi amabil – surpriză pictură pe sticlă călugărul Timotei Tohăneanu (văzut în premieră printre naivii de la republicana artiştilor amatori 1972, decembrie-ianuarie 1973, Ploieşti).
Popas la Sibiu, special întreprins pentru întâlnire cu Magda Oswald, mătuşa de la Budapesta aflată în vizită (…). Descoperit un arbore genealogic pe ramura bunicii mele dinspre tată, interesant, dar cu date care nu par întotdeauna exacte.
La Sâmbăta de Sus, munţii acoperiţi literalmente de zăpadă împrejmuiţi la poale de verdele crud al pădurii de mai. Braniştea în toată splendoarea ei, pomii în floare în livezile mânăstirii, iar mimozele japonizante dau cu galbenul lor pe verdele pădurii şi al pajiştii, imagine unică în contrast cu albul zăpezii (Fujiyama).
Raiul de aici ridică acut studierea posibilităţii unei vacanţe de 10 zile în decorul acesta. Mariana Şenilă este hotărâtă să se „mute” aici de la 18-20 mai pentru 10 zile de odihnă.
În ultimul număr din Contemporanul, cuvinte elogioase ale lui Frunzetti la adresa expoziţiei Cioată – fraţii Pantelie, cu subliniere pentru Cioată.