10 ianuarie 1972
Am înaintat proiectul planului de activitate al Societăţii Ştiinţifice şi Cultural-Sportive „Sănătatea” al cărui vicepreşedinte am fost ales odată cu înfiinţarea societăţii la 9 decembrie 1972.
Cât de mult am ţinut ca numele societăţii să fie mai aparte: „Sănătatea”, deşi sfântă ca idee, e totuşi o idee banală de care te împiedici la tot pasul. În toamna trecută vizitând Delta Dunării, cele trei vase cu care străbăteam canalele purtau acelaşi nume: Sănătatea, Sanitarul, Sanitas!
Am propus pentru societatea amintită denumirea de „Excelsior”, cu gândul la semnificaţia de „mai sus”, pe care o are. A zgâriat toate urechile şi s-a rămas la „Sănătatea”, aşa cum frizerii îşi au cooperativele lor în toată ţara „Hygiena”!!!
Câteva zile mai târziu, citeam în „Contemporanul” că nu ştiu ce societate culturală nou înfiinţată şi-a ales nobila titulatură „Excelsior”. Acesteia din urmă nu i-a fost teamă că „Excelsior” este motorul Statelor Unite ale Americii.
Azi am vorbit la Palatul Culturii în faţa unei săli arhipline care a înfruntat poleiul străzii, despre Toulous-Lautrec. Un amic, Ionuţ Teodorescu, profesor, mi-a dat telefon ca să mă întrebe dacă în afară de ilustraţiile la epidiascop sau diascol am avut cumva şi vreun film, poate chiar color şi legat de Lautrec. Bănuiala lui era întmeeiată. Atunci de-abia s-a înfurit că nu l-am chemat la… film. În loc de convenţionale felicitări, m-a ameninţat că-mi aduce copilul său, că trebuie să mă duc să-i văd odrasla care tuşeşte îndrăcit de câteva zile. Trebuie să-mi spăl păcatul în vreun fel faţă de amicul cu pricina.
E a doua sală plină pe care o fac la Palatul Culturii în mai puţin de o lună. Trecuta prelegere: Delacroix.