Nichita inedit?
Prin anul 1970, Nichita Stănescu trimitea revistei Ateneu, spre publicare, câteva poezii scrise chiar de mâna sa. Dintre acestea, cineva a „confiscat” două piese – Băutura şi Remuşcarea, care poartă numerele de ordine 3 şi, respectiv, 8. Deşi poeziile nu apar în cărţile pe care le-am răsfoit, nu pot garanta că ele sunt totuşi inedite. De aici şi semnul de întrebare din titlu. Iată-le! (V.D.)
Băutura
Acest luptător şi-a băut sabia,
şi-a băut-o prin inimă pînă-n spinare, –
ca un simun părăsit ce-şi bea, ah, vrabia
nezburătoare
Din trupul meu ca un coif auriu,
bea-mi tu, domniţă, leşia
şi lasă-mă să-ţi fiu
cînd setea ţi-o ud, eu, moşia
Remuşcarea
Remuşcări, muşcătură din nou
cu un bot mai vechi de animal
Rană de suflet repetată ecou
Sîngerînd de la vale spre deal
Durere înteţită în suflet, –
foc ridicat din arse trupuri de copii,
tu umblet
de mortăciune peste vii…
Să ne tăvălim în sîngele rănilor noastre,
în rănile fără praf…